Încă de la o vârstă fragedă, cei mici sunt încurajați să se integreze în colectivitate, fie prin joaca în parc cu alți copii sau la grădiniță. Aceste activități îi ajută să își dezvolte abilitățile de socializare și de comunicare cu alte persoane în afară de cele din familie, însă interacțiunea cu alți copii poate fi și o sursă de îmbolnăvire. Și o sursă de griji pentru părinți, bineînțeles. Să le luăm pe rând.
Copilul abia a început grădinița și nu îi mai trece răceala. Ce mă fac?
Având în vedere că anul școlar începe în luna septembrie și următoarele luni sunt mai reci, este normal ca episoadele de răceli în cazul copiilor să fie mai frecvente. Studiile arată că în perioadele reci este normal ca cei mici să aibă între 8 și 10 episoade de viroze, deci o viroză cam o dată la trei săptămâni. Fiecare viroză ține între 10 și 14 zile, uneori chiar și 20, deci chiar dacă pare că răceala ține mai mult, de fapt virusul este altul. Cum este posibil acest lucru?
Virusurile sunt organisme care au nevoie de un corp viu pentru a se reproduce și nu aduc niciun beneficiu organismului, tocmai de aceea îi afectează pe cei mici pe perioade scurte de timp, atunci când sunt combătute eficient. Igiena precară și neatenția celor mici în colectivitate sunt factori decisivi în contractarea acestor Răufăcători. Dacă adăugăm și imunitatea scăzută după o infecție virală, copilul este predispus la contractarea unui alt virus chiar imediat după ce a scăpat de altul.
Dacă îl duc la grădiniță mai târziu, riscurile să răcească sunt mai mici?
Vârsta la care cel mic începe să intre în colectiv nu este relevantă în ceea ce privește contractarea a diverse virusuri. Chiar dacă cel mic este dus la creșă de la vârsta de doi ani sau la grădiniță de la cinci ani, probabilitatea apariției anumitor afecțiuni este aceeași. Ce este de menționat aici este că vârsta mai mare reprezintă un beneficiu în tratarea infecțiilor virale, deoarece este mai ușor să comunici cu cel mic și acesta reacționează mai bine la medicație.
Dacă aceste infecții virale sunt normale, de ce să țin copilul acasă?
Orice copil răcit este slăbit în timpul episodului de boală, deci nu are energia necesară pentru a-și desfășura activitățile de la grădiniță. Pe deasupra, faptul că este deja infectat nu îl protejează de alte virusuri, iar existența a două virusuri concomitent înseamnă agravarea simptomelor sau dezvoltarea unor complicații. În plus, riscă să transmită boala și către alți colegi.
Perioada recomandată de izolare este de 7-10 zile, în funcție de simptome și de involuția acestora. După cinci sau șase zile de boală, scade riscul de complicații.
Răceala este cel mai frecvent Răufăcător, dar mai sunt și alții?
Infecțiile respiratorii sunt cele mai frecvente afecțiuni pe care cei mici le iau din colectivitate, însă și alți Răufăcători dau târcoale.
Varicela este o afecțiune pe care peste 90% din populație o face deja până la vârsta adolescenței sau a maturității. Aceasta se ia destul de ușor, mai ales când cei mici se joacă și se ating, pentru că infecția poate să fie deja prezentă chiar dacă cel mic nu prezintă simptome evidente (acele bubițe).
Din fericire, pentru majoritatea virusurilor sau bacteriilor care pot genera complicații sau care pot afectează grav sănătatea, există vaccinuri speciale. Acestea nu sunt incluse în schema obligatorie, deci majoritatea părinților nu optează pentru ele sau nu știu de existența lor. Întrebați medicul pediatru despre vaccinurile disponibile.
Infecțiile digestive sunt Răufăcătorii de temut în perioada verii
După sfârșitul lunii mai, infecțiile digestive încep să-și facă apariția în viața celor mici, stricându-le bucuria de la începutul verii. Infecțiile digestive sunt de mai multe tipuri, în funcție de agentul patogen care a provocat boala: infecții digestive virale, infecții digestive bacteriene și infecții digestive parazitare. Infecțiile digestive de natură virală sunt cele mai frecvente în ultimul timp. Cel mai cunoscut virus care provoacă acest tip de infecții este Enterovirusul, urmat de Noravirus, Adenovirus și Rotavirus, dar și altele.
Răspândirea infecțiilor digestive se face pe cale fecal-orală (mâini murdare). În cazul grădinițelor, este foarte importantă dezinfectarea regulată a spațiilor în care se schimbă scutecele, băilor, a sălilor de mese și în special a jucăriilor. Personalul grădiniței, de asemenea, trebuie să aibă o igienă atentă și să aibă grijă ca și cei mici să urmeze același exemplu.
Vaccinul împotriva Rotavirusului – cu ce ne ajută?
Rotavirusul poate fi prevenit prin vaccinare, însă foarte puțini părinți știu de existența acestui vaccin. Acesta se administrează astfel: prima doză se recomandă să fie administrată până la 16 săptămâni de viață, iar a 2-a, până la 24 de săptămâni, și oferă protecție împotriva a două tulpini de Rotavirus.
Vaccinul îl ajută pe cel mic să nu se infecteze cu o variantă severă a acestui virus (în cazuri extreme se poate ajunge la deshidratarea severă a celui mic). Cu cât copilul este mai mic, cu atât deshidratarea este mai periculoasă. În acest caz, se recomandă internarea copilului și supravegherea constantă de către medic.
Hepatita A
Hepatita A este răspândită în mod frecvent pe cale fecal-orală, însă au existat și epidemii provocate de apa contaminată. Virusul hepatic se elimină prin clorinare, însă este nevoie de un grad destul de mare de clorinare. Dacă apa potabilă este infectată, afecțiunea se poate transmite chiar prin legumele și fructele spălate cu aceasta.
Ceea ce este problematic la Hepatita de tip A este că în cele mai multe cazuri, atunci când este în faza incipientă, prezintă asimptomatologie sau simptomatologie ușoară, adică se manifestă la nivel digestiv – febră ușoară, dureri de burtă, vărsături și foarte rar scaune diareice. În cazul în care afecțiunea ajunge la faza de manifestări, se poate observa, în unele cazuri, icterul.
Față de Hepatita de tip B și Hepatita de tip C, care sunt boli cronice și afectează ficatul, Hepatita de tip A este o boală autolimitată, deci nu prezintă leziuni permanente în organism, putând fi vindecată prin tratament simptomatic.
Conjunctivita
Atunci când vorbim despre conjunctivită, trebuie să ne referim la aceasta pe categorii de vârstă, fiindcă modul în care afectează copilul este diferit. În primul rând, există conjunctivita neonatală, care afectează copilulul la naștere și care este provocată de bacterii care sunt luate pe cale vaginală (gonoree). Pentru tratarea acestui tip de infecție, este necesară administrarea de antibiotice.
La sugari este des întâlnită conjunctivita post-obstrucție de canal lacrimal, adică micul orificiu din colțul intern al ochiului, cel care permite drenarea secreției oculare, făcând legătura dintre nas și ochi în momentul în care plângem. La unii copii, acest orificiu este îngust și necesită toaletă și masaj pentru a fi deblocat, iar uneori se strâng mai multe secreții care fac posibilă supra-infectarea cu bacteriile deja existente pe piele (care fac parte din flora normală). Și acest tip de conjunctivită se tratează cu antibiotice.
La vârste mai mari, există alte tipuri de conjunctivită. Putem vorbi de conjunctivita care apare în cadrul unor viroze, caz în care nasul trebuie toaletat corect pentru a nu se infecta zona, dar și conjunctivita bacteriană care se manifestă prin umflarea pleoapei, înroșirea ochiului și senzația de arsură în zona ochilor. De obicei, conjunctivita bacteriană apare doar la un ochi, însă prin atingerea zonei, aceasta se poate răspândi și la celălalt ochi. Tratamentul recomandat este antibioticul local.
Când sunt necesare investigații suplimentare?
Desigur, trebuie să tratăm cub seriozitate afecțiunile recurente ale copilului. Atunci când observăm că simptomele se agravează, o consultație mai amănunțită este necesară.
Otita este o afecțiune care poate fi foarte periculoasă pentru cei mici, tocmai de aceea este recomandată o investigație temeinică atunci când se repetă. Alergia este, de asemenea, o afecțiune ce necesită investigații amănunțite. Bronșita, atunci când este prezentă în mai multe episoade într-un singur sezon, necesită investigații amănunțite.
Este posibilă evitarea bolilor în colectivitate?
Din păcate, evitarea contractării acestor afecțiuni este imposibilă, fie că cel mic intră în contact cu aceste virusuri la o vârstă mai mică sau mai mare. Este bine să îi ajutăm pe cei mici să se integreze în societate odată cu ceilalți copii de vârsta lor și să le fim alături în momentele în care suferă de diverse afecțiuni, însă este important să știm și că aceste boli au un rol major în definirea sistemului imunitar.