Cel mai comun simptom la copii este febra, o reacție fiziologică, un mecanism normal al organismului în lupta împotriva diferitelor agresiuni. Febra ajută și accelereaza recuperarea în diverse boli acute și, întrucât răspunsul fiecărei persoane în fața diferitelor agresiuni este diferit, nu există o valoare care să definească febra. Majoritatea ghidurilor medicale definesc febra ca o valoare a temperaturii corpului de peste 38 de grade Celsius.
Când vorbim de cauzele febrei la copil, pe primul loc se află infecțiile virale, precum infecții respiratorii superioare, gastroenterocolite, laringite, bronșiolite și pneumonii. Acestea sunt urmate de infectii bacteriene de tipul faringită acută streptococică și alte faringite bacteriene, sinuzite, infecții bacteriene gastrointestinale și infecții urinare. De asemenea, febra mai poate apărea ca efect advers post-vaccinare sau în urma administrării anumitor medicamente.
Cu ce măsurăm temperatura celor mici?
Metoda de măsurare a temperaturii depinde de vârsta copilului. Majoritatea ghidurilor recomandă ca până la 4-5 ani, pentru o acuratețe cât mai mare, temperatura să fie măsurată intrarectal sau oral.
Pe piață există diferite aparate care ajută părinții să măsoare temperatura copiilor, însă nu toate termometrele indică temperatura corectă. Mai jos sunt cele mai comune aparate pentru măsurarea temperaturii:
- Cel mai frecvent este utilizat termometrul digital. Acesta este o variantă accesibilă, ușor de utilizat și de sterilizat și are o acuratețe mare.
- Termometrul de sticlă, cu toate că este preferat de unii părinți, expune copilul la intoxicații cu mercur în caz de spargere a acestuia. În plus, acestea sunt greu de utilizat și pot fi și incomode pentru cei mici, deoarece necesită termometrizare prelungită, pentru cel puțin 2-3 minute.
- Termometrul cu infraroșu (contactless) este des folosit de părinți intrucât este mai ușor de utilizat și este ușor de acceptat de către copil. Cu toate acestea, de cele mai multe ori, valorile măsurate nu sunt cele corecte.
- Termometru de ureche este ușor de utilizat, însă nu indică temperatura corectă în cele mai multe cazuri.
Care sunt metodele de măsurare a temperaturii copilului?
Modalitatea de măsurare a temperaturii depinde de mai mulți factori, printre care și vârsta copilului – la vârste mici se recomandă măsurarea temperaturii intrarectal, iar începând cu vârsta de 4-5 ani, se poate măsura și la nivel axilar. Totuși, la această grupă de vârstă, dacă temperatura măsurată axilar depășește 37.2 și copilul prezintă semne și simptome de boală acută, se recomandă verificarea temperaturii intrarectal.
Temperatura măsurată auricular sau transcutanată nu indică o valoare precisă și, atunci, pentru confirmare, în caz de semne de boală acută, se recomandă măsurarea temperaturii intrarectal.
Pentru măsurarea temperaturii intrarectal este nevoie să așezați sugarul sau copilul mic pe spate cu picioarele ridicate și ușor îndoite la piept și să introduceți la nivelul anusului vârful metalic al termometrului. O altă metodă este prin așezarea sugarului sau a copilului mic pe burtă în poala părintelui sau pe pat – cu o mână se îndepărtează puțin fesele și se introduce la nivelul anusul vârful metalic al termometrului. Termometrul se scoate după ce se aude semnalul sonor, după aproximativ 1 minut.
Atunci când se face măsurarea temperaturii la nivel axilar, este important să se evite măsurarea după baie sau după ce copilul a fost expus la soare, pentru a ne asigura că regiunea axilară este uscată. Puneți vârful metalic al termometrului la nivel axilar și țineți-l strâns, aducând cotul la nivelul toracelui pentru 3-5 minute.
Măsurarea temperaturii la nivelul urechii trebuie evitată imediat după ce copilul s-a trezit din somn și a dormit cu urechea lipită de pernă sau după ce copilul a fost expus la temperaturi ridicate sau scăzute. În aceste cazuri, se va aștepta minimum 10-15 minute pană la măsurarea temperaturii. Este necesară citirea cu atenție a instrucțiunilor de folosire ale termometrului. Pentru ca temperatura să fie citită corect, este necesară sigilarea completă a canalului auditiv cu termometrul. Pentru introducerea corectă este necesar ca părintele să tragă de lobul urechii ușor, în posterior, pentru a deschide canalul auditiv și a putea insera capătul termometrului. După ce semnalul sonor indică încheierea procedurii de citire, se scoate cu grijă urechiușa termometrului din canalul auditiv.
Măsurarea temperaturii cu termometrul cu infraroșu (non-contact) poate fi folosită drept metodă de screening a febrei, dar rezultatele trebuie verificate prin măsurarea axilară sau intrarectală, pentru a se asigura acuratețea.
Când este febra un motiv de îngrijorare?
Anterior am aflat că febra este un răspuns normal al organismului și are un rol important în combaterea infecțiilor. În evaluarea unui copil care prezintă febră este importantă verificarea stării generale de sănătate a acestuia și nu intensitatea febrei. Ghidurile spun ca nu trebuie tratată febra dacă copilul o tolerează, adică prezintă o stare generală bună, deși este în cursul unui episod febril. De obicei, febra se asociază și cu cu alte simptome, precum mialgii (durere de mușchi), atralgii (durere articulară), odinofagie (durere în gât) – simptome care pot influența starea generală a celui mic.
Simptomele care apar (asociate sau nu cu febră) la un copil și sunt indicatoare că părintele trebuie să se prezinte de urgență la medicul pediatru sau la camera de gardă a unui Spital de Pediatrie sunt:
- Stare generală proastă asociată cu somnolență sau copilul nu răspunde la stimuli verbali sau durerosi (nu răspunde când este strigat sau ciupit);
- Probleme respiratorii (stridor, wheezing – șuierat în timpul expirației), apariția de sindrom funcțional respirator) asociat sau nu cu cianoză periorală (buze albastre, limba albastră) sau periferică (unghii albastre);
- Respirație dificilă, stă aplecat în față și salivează excesiv;
- La vârstă mică (sugar): fontanela care pompează sau este deprimată (lăsată in jos);
- Prezența de redoare de ceafă (copilul nu poate să pună bărbia în torace) care se poate asocia cu fotofobie (copilul nu suportă lumina) și vărsături în jet;
- Durere abdominală severă;
- Erupție sau pete violacee (asemanatoare cu echimozele/vânătăi) care nu erau prezente anterior de apariția febrei;
- Copilul plânge inconsolabil mai mult de 3-4 ore;
- Iritabilitate.
Pe lângă simptomele de mai sus, semnele că cel mic necesită un consult pediatric sunt:
- Scaune diareice multiple cu durată de peste 3-4 zile;
- Prezența semnelor de deshidratare: urinat rar, lipsa de lacrimi atunci când sugarul sau copilul plânge, fontanela deprimată, lipsa de salivă;
- Prezența disuriei (durere la urinat);
- Otalgie (durere la nivelul urechii);
Când vorbim exclusiv de febră, în cele mai multe cazuri, aceasta poate fi tratată la domiciliu. Un consult pediatric trebuie efectuat atunci când:
- Nou născutul sau sugarul cu vârsta mai mică de 3 luni prezintă temperatură mai mare de 38 intrarectal, indiferent de starea generală a copilului;
- Sugar cu varsta mai mare de 3 luni și copil până în vârsta de 3 ani care prezintă febră (temperatura măsurată intrarectal mai mare de 38) timp de mai mult de 3 zile sau dacă cel mic prezintă o stare generală proastă, somnolență, refuzul aportului de lichide;
- Copil de orice vârstă care prezintă temperatură mai mare de 40 de grade Celsius;
- Copil care prezintă convulsii febrile;
- Orice copil care prezintă febră recurentă timp de o săptămână, chiar dacă febra se resimte după 2 ore;
- Copil de orice vârstă care prezintă boli cornice.
Cum tratăm febra celor mici?
Apariția febrei la copil este un motiv comun de anxietate pentru părinți. Totuși, dacă părinții reușesc să își păstreze calmul și o atitudine pozitivă, această stare de anxietate nu se transmite și celui mic. În caz contrar, cel mic va încerca să ascundă faptul că nu se simte bine, pentru a nu-și speria părinții sau chiar va încerca să-și administreze medicamente pe ascuns.
Primul gest care trebuie efectuat când părintele observă că cel mic prezintă febră este să îl dezbrace pe copil și să îi ofere lichide la temperatura camerei. Dacă febra nu scade sau copilul prezintă febră mai mare (trece de 39 de grade Celsius), se recomandă administrarea de antipiretice. Aceste tipuri de medicamente nu se administrează preventiv, ci doar în cazul apariției febrei și se întrerupe administrarea lor după dispariția febrei.
În această categorie de medicamente intră acetaminofen (Paracetamol) sau Panadol și ibuprofen (Nurofen, Ibuprofen, Brufen etc.). Pe piața din România există antipiretice sub multe forme si dozaje: sirop, tabletă și supozitor. Aceste medicamente scad febra, dar reduc și disconfortul micuților pacienți. Foarte important de amintit este că nu se utilizează Aspirina la copii, întrucât acest medicament poate crește riscul de apariție a sindromului Reye.
Dozele de antitermice se calculează în funcție de greutatea copilului și este important de precizat că părinții nu pot depăși dozele recomandate, întrucât există riscul de intoxicație medicamentoasă cu repercursiuni grave asupra sănătății copiilor.
Manevrele hipotermizante, dintre care enumerăm împachetarile hipotermizante, dușul hipotermizant, sunt unelte importante în managementul febrei înalte. Aceste manevre, însă, nu trebuie să provoace disconfort copilului. Pentru acest tip de manevre nu se va utiliza apa rece, ci apa călâie – apa rece va duce la apariția frisonului, care va crește intensitatea febrei.
Cu toate că este o metodă folosită de părinții și bunicii noștri în copilărie, nu trebuie utilizate comprese sau șosete cu alcool sau oțet, din cauza riscului de arsuri și iritații.
Febra crește riscul de deshidratare, de aceea este importantă încurajarea copilului să primească cât mai multe lichide adecvate vârstei (lapte de mamă, formulă de lapte, apă, compot de fructe neîndulcit, supă de legume). Trebuie să se țină cont că febra este un factor care poate duce la scăderea apetitului, deci cel mic va avea tendința să refuze consumul de alimente.
În concluzie, febra nu este o reacție anormală a organismului, ci este benefică în lupta împotriva infecțiilor prezente în organism. Există momente în care aceasta poate ridica semne de întrebare, însă atunci când starea generală a copilului nu este una bună, exclus atunci când valoarea acesteia este puțin mai mare decât în mod normal. La copiii care au peste 3 luni, atunci când părinții observă semne de alarmă din cele amintite mai sus, este necesară o evaluare pediatrică de urgență, iar în cazul celor mai mici de 3 luni este indicat un consult la orice creștere de temperatură.
Cu toate acestea, trebuie ținut minte că febra nu este un simptom grav și se poate trata acasă prin administrarea de medicamente antitermice specifice vârstei.