Functia principala a pielii este de bariera si de protectie impotriva factorilor iritanti externi, pierderilor excesive de apa transcutanata si preventie a infectiilor. Functia de bariera a pielii depinde de continutul cutanat de lipide si proteine care intervin in functia de adeziune/lipire a celulor pielii. Dermatita atopica este caracterizata prin leziuni pruriginoase, uscate si rosii care pot afecta o mare parte a pielii, insa frecvent apar la nivelul obrajilor, gatului, mainilor, plica cotului, in spatele genunchilor si la nivelul picioarelor. Leziunile de dermatita atopica se traduc prin pierderea functiei de bariera a pielii, prin cresterea pierderilor de apa transcutanata si prin crestrea penetrarii cutanate de alergeni si microbi.

Cauza exacta a dermatitei atopice nu este cunoscuta, insa sunt incriminati atat factori externi, de mediu,  cat si factori interni, precum genetica si activarea sistemului imun, ca raspuns la un factor extern sau factor infectios.

Simptomele pot aparea la orice varsta, in orice perioada a anului, insa cu precadere se accentueaza in sezonul rece si au o evolutie ciclica, cu perioade de vindecare si perioade de acutizare.

Dermatita atopica se incadreaza in 3 grade de severitate: usoara unde copii prezinta zone uscate cu mancarime inconstanta asociate sau nu cu zone rosii, leziunile avand un impact minor asupra calitatii vietii, a dezvoltari si a somnului. Dermatita atopica moderata caracterizata prin leziuni uscate, pruriginoase si rosii asociate cu escoriatii si zone de ingrosare a pielii. Leziunile au impact moderat asupra calitatii vietii copilul afectand somnul si activitatile de zi cu zi. Dermatita atopica severa este caracterizata prin leziuni extrem de uscate, intens pruriginoase si rosii, cu leziuni de scarpinare, sangerare locale, supuratii datorita suprainfectiei. Leziunile limiteaza viata de zi cu zi a copilului si afecteaza calitea somnului.

Diagnosticul dermatitei atopice este unul clinic si se bazeaza pe prezenta a 3 caracteristici majore: prezenta de prurit/mancarime, prezenta de lezini de dermatita atopica caracteristice si evolutia cronica cu episoade de vindecare si reacutizare.

In managementul copilului cu Dermatita atopica sunt implicati, pe langa medicul pediatru, si medicul dermatolog si alergolog. Intrucat exista o conexiune puternica intre prezenta dermatitei atopice si prezenta alergiilor, se recomanda efectuarea de teste specifice pentru a incerca depistarea unor posibile alergii atat alimentare, cat si de mediu sau si investigarea unor posibile suprainfectii la nivelul leziunilor de dermatita care pot explica accentuarea simptoatologiei.

Hidratarea este cuvantul cheie atunci cand vorbim despre tratamentul dermatiteri atopice. Hidratarea corecta a pielii ajuta la repararea stratului epithelial, astfel minimizand contactul cu potential alergeni si factori iritanti dar si reduce pierderea de apa transcutanata care duce la accentuarea uscaciunii si a senzatiei de mancarime locala.

Tratamentul dermatitei atopice nu este unul care duce la vindecarea completa a leziunilor, ci unul care se adreseaza ameliorarii simptomelor si aceasta variaza in functie de gradul de severitate. 

In cazul copiilor cu dermatita atopica, baia trebuie sa fie scurta ca durata( aproximativ 10 minute) si apa sa fie la temperatura camerei, pentru a preveni vasolidatia vaselor de sange de la nivelul pielii care accentueaza pruritul (senzatia de scarpinare) si poate accentua pierderea de apa transcutanat ducand la aparitia uscaciunii. Se recomanda folosirea de dermatocometice pentru piele atopica care nu contin agenti iritanti pentru piele(precum sapunul, parfum). Imediat dupa baie, in primele 3 minite, se va aplica crema hidratanta pe pielea inca umeda pentru a sigila umezeala la nivelul pielii. Cremele emoliente trebuie sa contina ceramide si emoliente pe baza de lipide care ajuta la refacea legaturilor lipidice dintre celule pielii afectate de dermatita atopica.

In cazul copiilor cu leziuni de dermatita severa, se pot aplica local comprese umede. Acestea pot fi aplicate in timpul zilei sau chiar si noaptea, in functie de toleranta copilului. De obicei, se aplica dupa emolient sau crema cu cortizon si pot duce la cresterea absorbtiei tratamentului transcutanat. Mai mult, senzatia de racoare data de evaporarea apei duce la diminuarea senzatiei de mancarime si are efect antiinflmator. Bariera mecanica oferita de comprese sau bandaje duc la diminiarea leziunilor de gradaj/ de scarpinare, la diminuarea expunerii la alergenii din mediul exterior sau la bacterii din exterior.

In cazul dermatitei atopice, forma medie-severa si severa se recomanda administrare de cortizon sub forma de crema stric la nivelul leziunillor de dermatita. In cazul in care copilul nu prezinta ameliorare a simptomelor sau prezinta reactii adverse la terapia corticoida, se pot folosi inhibitori de calcineurina. Aceste tipuri de tratamente trebuie combinate cu emoliente, acestea din urma fiind folosite de mai multe ori pe zi.

Daca pacientul nu raspunde la terapii conventionale, se poate recomanda administrarea de un inhibitor de janus kinaza rixolitinib topic.

La copiii mai mari de 6 ani si cu dermatita atopica intr-o forma care nu raspunde la tratament, se poate folosi ca terapie in a 2-a linie fototerapia.

In cee ace priveste controlul factorilor externi, trebuie amintita limitarea expunerii la fum de tigara, controlul prafului si al acarienilor de pe suprafetele din casa la cei care prezinta sensibilitate, limitarea expunerii la parfumuri, sapunuri si diversi agenti iritanti din mediu precum si la tempraturi extreme sau variatii mari de umiditate.

Se recomanda folosirea hainelor de bumbac sau din alte fibre naturale. Nu este recomandata imbracamintea de lana. In lunile de iarna, se recomanda folosirea unui umidificator daca nu poate fi mentinuta umiditatea adecvata si in lunile calde, folosirea aerului conditionar pentru prevenirea sudaminei si a leziunilor de frecare.

Cea mai frecventa complicatie care poate surveni in cadrul dermatitei atopice este suprainfectia bacteriana. Staphilococcus si streptococci de grup a sunt cei mai frecventi germeni incriminati in aceste suprainfectii. Luam in considerare posibilitatea unei suprainfectii nu numai cand sunt semne clare precum roseata si supuratii, ci si in cazul acutizarii unor leziuni vechi de dermatita. Antibioterapia locala se prefera in cazul lezinilor localizate, insa antibioterapia sistemica este indicata in cazul unei infectii intinse si recurente.

Dermatita atopica ramane o boala cronica dificil de manageriat cu un impact important asupra vietii copilului, insa prin implementarea pasilor corecti, putem reduce simptomele asociate cu aceasta afectiune si prin urmare copii nostrii pot avea o viata normala.