Virozele respiratorii sunt destul de frecvente, în special în rândul preșcolarilor, mai exact, în primii lor ani de colectivitate. Această categorie de vârstă poate să prezinte între 8 și 10 infecții respiratorii pe an, cele mai frecvente fiind în perioada septembrie-aprilie. De cele mai multe ori, copilul se îmbolnăvește din nou la scurt timp după vindecarea unui episod infecțios, așa că poate părea că cel mic este bolnav tot timpul.

Ce cauzează infecțiile respiratorii la copii

Virusurile sunt de vină pentru majoritatea infecțiilor respiratorii pediatrice. Virusurile se transmit pe cale orală, prin mici picături infectate, pe care un copil le poate contracta din aer, dar și de pe diferite suprafețe. Acestea se infiltrează în mucoasa nazală sau faringiană, declanșând răspunsul sistemului imunitar. Odată declanșat răspunsul sistemului imunitar, apar și primele simptome specifice răcelilor.

Factorii favorizanți ai infecțiilor virale sunt reprezentați de spațiile închise și aglomerate, precum cele din școli și grădinițe, spațiile neaerisite, cu ventilație necorespunzătoare sau cele cu aer uscat. Proximitatea față de un fumător, fumatul pasiv reprezintă un alt factor care favorizează apariția infecțiilor în rândul celor mici. Aceste infecții virale sunt extrem de contagioase, deci se transmit ușor de la o persoană la alta, de aceea este bine ca cel mic să fie izolat la domiciliu încă de la primele simptome ale infecțiilor respiratorii.

Care sunt semnele si simptomele infecțiilor respiratorii de natură virală

• obstrucție nazală sau rinoree seroasă (secreții nazale transparente sau asemănătoare albușului de ou);
• febră, frecventă în primele 3 zile de boală;
• secreții conjunctivale bilaterale seroase;
• senzație de gâdilat/durere în gât;
• strănut;
• tuse;
• cefalee – dureri de cap;
• scăderea apetitului, copilul nu mai mănâncă.

Cât durează simptomele de răceală

La sugari și la copiii mici, primele simptome de răceală pot apărea la 2-4 zile de la contactul cu virusul/agentul infecțios. Frecvența și gravitatea cea mai mare a simptomelor apar în a 2-a sau a 3-a zi de boală, urmând ca acestea să se amelioreze și să dispară până în ziua 10-14. Tusea este un simptom care poate persista până la 3-4 săptămâni după instalarea simptomelor acute.

În schimb, la copiii mai mari și la adolescenți, simptomele de boală se remit la 5-7 zile de la instalarea lor.

Diagnosticul este pus de către medicul pediatru sau medicul de familie după un examen clinic. Diagnosticarea exactă a tipului de virus care a dus la apariția bolii necesită însă examene paraclinice de laborator.

Tratamentul infecțiilor virale la copii

În prezent, nu există un tratament specific pentru majoritatea infecțiilor virale. Tratamentul este unul simptomatic, adică se concentrează pe ameliorarea simptomelor specifice, precum febră, dureri de cap, dureri musculare, dureri de gât și a simptomelor respiratorii, permițând astfel sistemului imunitar al copilului să lupte împotriva virusului care a cazuat boala. De asemenea, nu există tratament specific antiviral pentru virusurile care cauzează majoritatea infecțiilor respiratorii – singura excepție este tratamentul antiviral care se administrează în primele zile de gripă (infecție cu virus gripal – Influenza de tip A sau B).

Tratamentul simptomatic potrivit pentru astfel de infecții este unul care poate fi administrat acasă, fără a fi nevoie de transportarea copilului și tratarea acestuia la spital.

Administrarea de antipiretice, precum ibuprofen și acetaminofen-paracetamol, ajută la combaterea febrei și toaleta nazală cu ser fiziologic sau apă de mare este benefică pentru desfundarea căilor respiratorii și a senzației de nas înfundat. Alte lucruri pe care le puteți face pentru a ajuta la refacerea celui mic sunt creșterea umidității aerului cu ajutorul unui umidificator, dar și creșterea aportului de lichide, de mare ajutor în ameliorarea febrei și a obstrucției nazale.

Irigarea nazală cu ser fiziologic este recomandată în cazul copiilor cu vârsta de peste 6 ani. Studiile arată că irigarea nazală contribuie la ameliorarea obstrucției nazale, îmbunătățește respirația și reduce administrarea de decongestionante nazale și mucolitice, precum picăturile de nas. Folosirea acestora, dar și a produselor destinate tusei trebuie limitate, pentru că nu există studii care să demonstreze beneficiul pe care îl au în tratarea simptomelor celor mici.

Aspirarea secrețiilor nazale ajută, de asemenea, la ameliorarea simptomelor respiratorii în cazul copiilor. Conform studiilor, aspirarea regulată a secrețiilor nazale poate scurta zilele de boală și reduce riscul de apariție a complicațiilor de tip otită medie acută sau conjunctivită acută. De asemenea, reduce durata și frecvența acceselor de tuse prin ameliorarea episoadelor de „post nasal drip”, adică scurgerea secrețiilor nazale la nivelul faringelui.

Cu toate că mirosul puternic poate fi neplăcut pentru cei mici, aplicarea la nivel toracic și cervical a unguentelor de tip vapor rub/respiri ușor ajută la ameliorarea respirației și a acceselor de tuse, îmbunătățind și calitatea somnului. Atenție, acestea sunt recomandate doar copiilor cu vârsta de peste 2 ani! Tot pentru reducerea acceselor de tuse și îmbunătățirea calității somnului, mierea este recomandată copiilor cu vârsta peste 1 an. Nu mai devreme, deoarece copiii cu o vârstă mai mică au risc de botulism!

Nu este recomandată administrarea de antibiotice în tratarea bolilor de natură virală, nici în cazul copiilor, nici în cazul adulților, însă poate deveni necesară dacă infecțiile respiratorii se complică cu infecții bacteriene, precum otite medii acute de natură bacteriană, pneumonii acute sau sinuzite. Folosirea excesivă si neadecvată a antibioticelor contribuie la dezvoltarea rezistenței bacteriene la acestea. Cu alte cuvinte, antibioticele nu mai sunt capabile să omoare bacteriile, nu își mai fac efectul.

Complicațiile care pot apărea în urma infecțiilor respiratorii

Majoritatea pacienților nu fac și complicații. Printre cele mai frecvente complicații ale virozelor care pot apărea se numără:

• infecții ale urechii, atât de natură virală, cât și de natură bacteriană, care se manifestă prin prelungirea episoadelor de febră sau apariția croșetelor febrile după ziua a 4-a de evoluție a bolii. Se poate asocia cu iritabilitate, plâns inconsolabil, otalgia (durere de ureche care poate fi observată la vârsta de sugar prin faptul că cel mic se trage de urechi sau se scarpină în urechi);
• sinuzita: un semn al apariției acesteia este obstrucția nazală care durează mai mult de 10 zile sau care se asociază cu cefalee, rinoree purulenta și febră;
• pneumonie acută bacteriană: prelungirea episoadelor de febră sau apariția/reapariția febrei asociate cu tuse productivă, stare generală modificată și dificultăți de respirație.

Putem preveni apariția infecțiilor respiratorii?

Întrucât infecțiile sunt cauzate de atât de multe virusuri, nu există tratament specific pentru a preveni apariția tuturor tipurilor de infecții respiratorii.

Studiile arată că administrarea de vitamina C este utilă în prevenirea infecțiilor, dar și ca tratament adjuvant, fiind benefică și în scurtarea evoluției bolii. De asemenea, o modalitate de prevenție care trebuie amintită este vaccinarea antigripală.

Copiii pot fi, de asemenea, încurajați să adopte anumite comportamente și reguli care ajută la prevenirea apariției virozelor, printre care:

• să se ferească de alte persoane care prezintă semne și simptome de boală;
• să evite proximitatea persoanelor care fumează;
• să se spele pe mâini frecvent sau să folosească produse de dezinfectat pe bază de alcool;
• să evite folosirea în comun a unor lucruri precum prosoape, șervețele, batiste, pahare, tacâmuri.

Când trebuie să te prezinți la medic cu cel mic

Uneori, tratamentele indicate mai sus nu sunt de ajuns pentru copil, din cauză că boala lui s-a agravat. Acela este momentul în care cel mic trebuie dus la medic. Cum ne dăm seama că este timpul să mergem la spital? Iată câteva semnale de alertă:

• copilul refuză să bea orice lichid;
• copilul are accese de tuse productivă accentuată;
• dificultăți de respirație: se luptă să respire sau respiră cu o frecvența mărită;
• schimbări ale comportamentului normal – stare generală proastă si somnolență, letargie, iritabilitate;
• vărsături alimentare sau după efort de tuse, care duc la deshidratare;
• diureză scăzută/urinează puțin;  
• copilul prezintă febră înaltă care durează mai mult de 3 zile sau febră care nu scade la administrarea de antipiretice;
• copilul acuză otalgie/durere de ureche.

În final, aș vrea să subliniez că aceste recomandări nu trebuie să înlocuiască vizita la medic. Ele au scopul de a-i ajuta pe părinți în gestionarea primelor semne și simptome de boală. Un examen clinic (în unele cazuri dublat de un examen paraclinic – analize de laborator) poate duce la un diagnostic precis și, implicit, la un tratament corect.