Diareea este definită ca o creștere a numărului de scaune sau prezența de scaune de consistență scăzută. Atunci când facem această evaluare, este important să ne raportăm la numărul de scaune sau la consistența normală a fiecărui pacient în parte, deoarece diareea nu este o boală, ci un simptom care poate fi comun în cadrul mai multor boli. Acesta este unul dintre cele mai frecvente simptome și poate duce la apariția unor complicații serioase, printre care deshidratarea.
Frecvența și consistența scaunului – elemente importante în urmărirea bolii diareice acute
Cele două criterii amintite, frecvența și consistența scaunelor, sunt factori decisivi în stabilirea gravității tipului de diaree. De asemenea, trebuie luat în calcul faptul că aceste două criterii diferă în funcție de vârsta și de tipul de alimentație a celor mici.
Atunci când vorbim despre frecvență, este de menționat faptul că sugarul mic poate prezenta între 1 și 10 scaune pe zi. Acestea pot varia în funcție de alimentație: sugarul alăptat are mai multe scaune pe zi (un scaun după fiecare alăptare) față de sugarul hrănit cu lapte din formulă. Sugarul care mănâncă diversificat și copilul mic este normal să prezinte 1-2 scaune pe zi.
În ceea ce privește consistența și culoarea, sugarii, mai ales cei alăptați, pot prezenta scaune de consistență scăzută spre apoase. Scaunul poate să fie galben, galben-verzui sau maro. Pot prezenta bobițe albicioase în scaun, acestea fiind grunji de lapte. La sugarul mare și copil, consistența și culoarea sunt în strânsă relație cu dieta. Dacă cel mic prezintă scaune apoase multiple, scaune cu mucus, scaune negre sau cu striuri de sânge atunci acesta trebuie examinat de urgență de către un medic.
Durata este, de asemenea, un factor care trebuie urmărit când vorbim despre diaree – diareea acută înseamnă prezența scaunelor modificate pe o durată de aproximativ 3 săptămâni. În cazul în care este depășită perioada de 3 săptămâni, se încadrează in diaree cronică.
De cele mai multe ori, diareea acută este de natură virală
Cea mai frecventă cauză a diareei pediatrice este infecția acută virală. Printre semnele și simptomele asociate amintim febra, vărsăturile alimentare, dureri abdominale, scăderea poftei de mâncare, dureri de cap și dureri de mușchi.
Tratamentul în bolile diareice de natură virală este unul simptomatic și constă în rehidratare pe cale orală cu produse specifice vârstei și regim alimentar de enterocolită, în caz de scaune diareice multiple. Medicația antivomitivă se administrează în cazul în care cel mic prezintă vărsături repetate și trebuie asociate cu soluții de rehidratare întotdeauna. De asemenea, este important de specificat că pentru această boală nu există un tratament etiologic recomandat.
Diareea de cauză bacteriană este greu de diferențiat de cea de cauză virală. Totuși, atunci când febra este înaltă, între 39 și 40 grade, iar diareea este asociată cu mucus sau mucus și sânge, poate crește posibilitatea unei infecții bacteriene. Cu toate acestea, în cele mai multe cazuri nu este necesară administrarea de antibiotic pentru tratarea bolilor diareice de origine bacteriană. Simptomele se remit sub tratament cu prebiotice și medicamente care tratează simptomele.
Infecțiile parazitare au o frecvență mai scăzută în populație, mai ales în țările dezvoltate. Acestea provoacă diaree cronică, ce persistă timp de câteva săptămâni.
Un alt tip de diaree este cea care apare în cadrul tratamentului cu antibiotic. Simptomele sunt ușoare și de obicei nu se asociază cu complicații de tipul deshidratării sau scăderii în greutate. În cazul acesta, diareea se remite după ce nu se mai administrează antibioticul.
Evaluarea copilului cu diaree acută
Trebuie subliniată importanța evaluării pacientului cu boala diareică acută, din cauza riscului crescut de deshidratare. Pe lângă examenul clinic complet care ne ajută să facem diferența dintre bolile diareice acute și diareea secundară, simptom care poate apărea în cadrul altor infecții, este important de notat istoricul pacientului, tratamente anterioare și istoricul de călătorii, incluzând călătoriile în țări străine sau înotul în lacuri și râuri.
De asemenea, în cadrul examenului clinic se evaluează și gradul de deshidratare. În cele mai multe cazuri, simptomele ușoare nu se asociază cu deshidratare. Deshidratarea severă care apare în cazul bolilor diareice grave se pot asocia cu manifestări paroxistice/crize, afectare cerebrală, putând duce până la deces.
Este important ca părinții să recunoască semnele de deshidratare ușoară:
- Scăderea ușoara a numărului de scutece schimbate sau a cantității de urină;
- Copilul are gura și buzele uscate;
- Copilului îi este sete.
Și semnele de deshidratare medie sau severă trebuie urmărite:
- Amețeală, iritabilitate crescută, somnolență;
- Piele rece și uscată;
- Lipsa de lacrimi și salivă;
- Urina în cantitate mică și frecvența scăzută (în cazul sugarului – când nu a urinat timp de 6 ore, în cazul copilului, vorbim de 12 ore)
- Convulsii;
În cele mai multe cazuri de boală diareică acută nu este necesară efectuarea de examene paraclinice. După evaluarea clinică a copilul, doctorul poate decide să efectueze unele analize de laborator precum: ASTRUP, hemoleucogramă și biochimie, coprocultură, coprocitogramă, examen coproparazitologic, antigene fecale pentru anumite virusuri, teste PCR din scaun pentru virusuri, bacterii si paraziți intestinali. De asemenea, ecografia abdominală poate fi folosită în evaluarea și diagnosticul unor pacienți cu boală diareică.
Tratamentul la domiciliu al pacientului cu diaree
Trebuie precizat că aceste recomandări sunt menite să ajute părinții pentru a îngriji copilul cu boala diareică acută. În caz de agravare a simptomelor sau în cazul în care copilul prezintă semne de deshidratare, este important ca micii pacienți să fie evaluați de către un medic.
În cazul sugarilor alăptați, care tolerează alimentația, care nu varsă și care nu prezintă semne de deshidratare, se recomanda continuarea alăptării. În cazul sugarilor care primesc formula de lapte și care prezintă aceleași criterii prezentate anterior, se recomandă continuarea administrării formulei de lapte.
În cazul sugarilor peste 6 luni și a copiilor care nu prezintă semne de deshidratare și nu prezintă vărsături alimentare, se recomandă continuarea administrării de lapte de la sân, formulă de lapte sau lapte de vacă/capră. Excepție de la aceasta regulă fac copiii cu alergie la proteina laptelui de vacă/capră.
Ca regim alimentar la aceasta grupă de vârstă, se recomandă alimente bogate în carbohidrați complecși precum orez, grâu, fructe și legume. Trebuie să atragem atenția asupra faptului că alimentele bogate în grăsimi sau alimentele procesate sunt greu de digerat și absorbit la nivel intestinal și trebuie evitate. Nu sunt recomandate diete restrictive, întrucât nu sunt bine tolerate de către copil și nu asigură aportul necesar de nutrienți. Se recomandă administrarea de cantități mici de mâncare la masă, cu sporirea frecvenței meselor în schimb.
Prevenirea deshidratării, principalul obiectiv
Cel mai important lucru de urmărit când vorbim despre pacienții cu boli diareice acute este să prevenim apariția deshidratării. Acest lucru se poate realiza prin administrarea de soluții de rehidratare orală sugarilor și copiilor cu vârsta peste 6 luni – acestea conțin glucoză si electroliți destinați să înlocuiască pierderile suferite de către pacienți prin vărsături și scaune diareice. Soluțiile de rehidratare se oferă în cantități mici și frecvent pe o durată de 3-4 ore. Este important de menționat pentru părinți că în cazul în care copilul nu tolerează soluțiile de rehidratare orală și începe să prezinta semne de deshidratare, este important ca cel mic să fie evaluat de urgență.
Atunci când vorbim de medicație, trebuie făcute anumite specificații. În formele ușoare de diaree nu este necesară folosirea de antidiareice. Este contraindicată folosirea de Loperamid (Imodium), întrucât poate duce la accentuarea și agravarea unor forme de diaree. De asemenea, nu este recomandată folosirea antibioticelor decât în anumite cazuri de diaree bacteriană. Probioticele, însă, sunt benefice – studiile arată ca administrarea de probiotice(bacterii bune) poate duce la scurtarea episodului de diaree cu 24 de ore.
Când trebuie cerut ajutor la camera de gardă
Atunci când următoarele simptome sunt prezente în comportamentul celui mic, este clar pentru părinți că trebuie dus de urgență la spital:
- Scaune diareice cu sânge;
- Refuzul lichidelor pe o perioadă de mai multe ore (până la 8 ore în cazul copiilor mari);
- Semne de deshidratare moderate sau severe;
- Dureri de burtă severe;
- Somnolență, iritabilitate;
- Vărsături alimentare care împiedică hidratarea;
- Copilul asociază erupție pe piele.
În concluzie, trebuie precizat, totuși, că majoritatea episoadelor de diaree sunt autolimitate, adică simptomele dispar fără a fi necesară intervenția medicală sau medicamentoasă, așa că părinții trebuie să știe să recunoască semnele de alarmă. Pe lângă sfaturile de mai sus, atât în cazul copiilor, cât și al părinților, trebuie păstrate măsuri stricte de igienă, precum spălatul pe mâini după schimbarea scutecului sau după mersul la toaleta, pentru a limita răspândirea bolii.