Dr. Vîrban consideră că relația dintre medicul pediatru și pacienții, respectiv familiile lor, trebuie să se bazeze pe încredere, comunicare și înțelegere din ambele părți, pentru ca actul medical să poata fi îndeplinit la parametri optimi, indiferent că este vorba despre cabinet sau de mediul online. Întotdeauna pune accent pe educația medicală a părinților, încercând să găsească legătura dintre modificările descrise de aceștia și evaluarea clinică și paraclinică, pentru un diagnostic rapid și corect.
În calitate de fondatoare a unei clinici specializate în telemedicină, Oana Pediatrics, doamna doctor subliniază că prin intermediul acesteia pacienții pot obține acces imediat la sfaturi medicale, iar medicul îi poate monitoriza pe cei care au primit deja un diagnostic, optimizând, după caz, tratamentul lor. De asemenea, aceasta atrage atenția că telemedicina se poate aplica și pentru sfaturi legate de puericultură sau de diversificare, în care nu este necesară evaluarea pacientului.
Ați dorit dintotdeauna să practicati pediatria și vă iubiți meseria. Care sunt totuși provocările cu care va confruntați în activitatea dvs.?
Medicina este o profesie pe care trebuie să o iubești pentru a o putea practica. Implică multe sacrificii, însă și bucuria pe care o simți atunci când vezi rezultatele muncii tale nu are termen de comparație.
La vârsta de 4 ani, m-am hotărât că vreau să devin doctor și să ajut oamenii. Am ales un liceu cu profil fizică-chimie, cu gândul de a intra la Medicină și de-a lungul celor patru ani nu mi-am schimbat visul. Dacă am știut de mică că voiam să devin medic, nu același lucru pot să îl spun despre pediatrie. A fost o alegere surprinzătoare pentru mine, dar nu și pentru prieteni și familie.
În cadrul Universității de Medicină și Farmacie “Carol Davila” din București, prima interacțiune cu Pediatria a fost la Camera de gardă a unui spital de copii, iar această specializare pur și simplu m-a fermecat. Printre primele cazuri pe care le-am îngrijit s-a numărat și cel al unei fetițe cu tetrapareză spastică, iar atunci a fost momentul în care mi-a răsărit în minte gândul că aș putea face ceva pentru a ajuta acești mici pacienți. După ce am cochetat cu mai multe specialități, tot la Pediatrie m-am întors.
Medicina în sine este plină de provocări, lucru care cred că se aplică la toate profesiile care implică interacțiunea umană. Aș spune că provocarea numărul 1 este relația pe care trebuie sa o stabileasca medicul pediatru atât cu pacienții, cât și cu familiile lor. Daca nu exista încredere, comunicare și intelegere din ambele părți, actul medical nu poate fi îndeplinit la parametri optimi.
Interviul continuă în Medijobs.